7 definiții pentru pălăi pălăia pâlâi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pălăi vi [At: PSALT. 25 / V: pâlâi, (cscj) ~a / Pzi: 3 ~ește / E: pală1 + -ăi] 1 vi (Îrg; d. foc) A pălălăi1 (2). 2 vi (Reg; d. obraz) A se înroși. 3 vi A fâlfâi. 4 vt (Reg; c. i. sămânța) A vântura. 5 vi (Reg; subiectul este „vântul”) A sufla.

pălălăĭésc v. intr. (imit. înrudit cu pîlpîĭ și fîlfîĭ. V. păleleĭ, bălălăĭesc). Ard cu flacără mare, bobotesc. Fîlfîĭ. – Maĭ vechĭ pălăĭesc (rudă și cu pălesc 1).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂLĂÍ vb. v. agita, clătina, extinde, fâlfâi, flutura, întinde, lăți, propaga, răspândi.

pălăi vb. v. AGITA. CLĂTINA. EXTINDE. FÎLFÎI. FLUTURA. ÎNTINDE. LĂȚI. PROPAGA. RĂSPÎNDI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pălăí (-ăésc, -ít), vb.1. (Mold.) A arde cu flacără. – 2. A fîlfîi, a flutura. – Var. pălui. Creație expresivă, care se bazează în același timp pe ideea de „a arde” și pe cea de „a lovi”, proprie lui „a păli” ca și pe cea de mișcare ritmică, exprimată prin repetiția pă-lă. Se folosește mai ales în formă triplată pălălăi, vb. (a arde; a flutura; a tremura; Olt., a turui, a bîrfi), cuvînt evident expresiv (Iordan, BF, II, 185), cf. tălălăi, bănănăi etc., pe care Pascu, Suf., 200 îl reducea la pală.Der. pălălaie, s. f. (flăcăraie; obiect exagerat de înalt); pălălău, s. n. (obiect foarte înalt; băț, prăjină); pălăpăi, vb. (Olt., a arde), încrucișare cu pîlpîi; pălăurdi, vb. (Mold., a fugi, a scăpa, a se risipi ca fumul), cu un suf. care pare de origine țig., pălățoandră, s. f. (femeie stricată), cu suf. -oandră, cf. buleandră, fleandură, hoandră (Cihac, II, 239, îl explica prin ceh. palanda „pat” și Philippide, Principii, 151, prin palat, fără îndoială înșelat de analogia aparentă cu curtezană < curte), cuvînt rar care apare numai în vechile dicționare; pălăurat, adj. (prost, țicnit), în Banat; pălăvatic, adj. (țicnit, trăznit; prost; bădăran), var. palavatic, coincide cu ngr. παλαβός, bg. palav (Scriban), rut. pulevatik (Candrea), fără să se poată hotărî pînă la ce punct depinde de ele. – Cf. păli.

Intrare: pălăi
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pălăi
  • pălăire
  • pălăit
  • pălăitu‑
  • pălăind
  • pălăindu‑
singular plural
  • pălăiește
  • pălăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pălăiesc
(să)
  • pălăiesc
  • pălăiam
  • pălăii
  • pălăisem
a II-a (tu)
  • pălăiești
(să)
  • pălăiești
  • pălăiai
  • pălăiși
  • pălăiseși
a III-a (el, ea)
  • pălăiește
(să)
  • pălăiască
  • pălăia
  • pălăi
  • pălăise
plural I (noi)
  • pălăim
(să)
  • pălăim
  • pălăiam
  • pălăirăm
  • pălăiserăm
  • pălăisem
a II-a (voi)
  • pălăiți
(să)
  • pălăiți
  • pălăiați
  • pălăirăți
  • pălăiserăți
  • pălăiseți
a III-a (ei, ele)
  • pălăiesc
(să)
  • pălăiască
  • pălăiau
  • pălăi
  • pălăiseră
pălăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pâlâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)