3 definiții pentru păgubitură
Explicative DEX
păgubitură sf [At: N. TEST. (1648), 188r/9 / Pl: ~ri / E: păgubi + -tură] (Înv) 1 Moarte. 2 Pierzanie.
Arhaisme și regionalisme
PĂGUBITURĂ s. f. 1. (Ban., Trans. SV) Osindă. Mulți vor mearge după păgubitură lor. N. TEST. (1648). Ne-ai răscumpărat din păgubitură de vecie. SICRIUL DE AUR. Pĕgubiturĕ. Damnatio. AC, 359. 2. (Criș.) Pieire, moarte. La păgubitură nu va mearge. MOL. 17061, 103v. Etimologie: păgubi + suf. -tură. Vezi și păgubi, păgubie. Cf. p ă g u b i e (1); h a l a l.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
păgubitură s.f. (înv.) moarte; pierzanie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: păgubitură
păgubitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||