păclie sf [At: LIUBA – IANA, M. 98 / V: pec~ / Pl: ~ii / E: srb opáklija] (Ban) Haină ciobănească, fără mâneci și fără guler, lungă până la glezne, făcută din piele de oaie cu lâna afară și având o glugă din piele de miel.

PĂCLIE s. f. (Regional) Haină bărbătească, purtată mai ales de ciobani, fără mîneci și fără guler, lungă pînă la glezne, făcută din piei de oaie cu lîna în afară și avînd la spate o glugă din piele de miel. V. cojoc.

PĂCLIE s. f. (Reg.) Haină ciobănească, fără mîneci și fără guler, lungă pînă la glezne, făcută din piele de oaie cu lîna în afară și avînd la spate o glugă din piele de miel. – Comp. sb. opaklia.

păclie f. Tr. cojoc lung până la pământ. [Serb. OPAKLIĬA, cojoc (inițiala căzută prin confuziunea cu articolul)].

păclíe f. (sîrb. opaklija, cojoc lung). Ban. Cojoc lung pînă la genunchĭ, tohoarcă.

păclie (păclii), s. f. – (Banat) Haină ciobănească, din piele de oaie cu lîna în afară. Sb. opaklija (Candrea).

păclie, păclii, s.f. (reg.) cojoc lung până la pământ, fără mâneci și fără guler, cu lână în afară și glugă de miel.