2 definiții pentru păcătuitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
păcătuitor, ~oare smf, a [At: DRLU / Pl: ~i, ~oare / E: păcătui + -tor] (Îvr) 1-4 Păcătos (1-4). 5-6 (Spc) (Persoană) care are relații sexuale în afara căsătoriei.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
păcătuitór, păcătuitoáre, adj. (înv.) păcătos.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: păcătuitor
păcătuitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)