pîrdalnic S-au încercat diverse etimologii, una mai forțată decât alta (de exemplu DU, urmat de Scriban, pornește de la prădalnic, demonul conceput ca un răpitor de suflete ; dar de ce n-a rămas prădalnic ?), pînă cînd P. Skok l-a explicat ca o formație din sl. prdeti „pedere” („Archiv für slavische Philologie”, XXXVII (1918), p. 92; „,Slavia”, IV (1926), p. 332; pentru unele amănunte, vezi și cartea mea Nom d'agent et adjectif en roumain, Paris, 1929, p. 40). De atunci problema n-a mai fost reluată (la explicația prin slavă s-a raliat și DLRM: bg. пърдало+sufixul -nic), pînă de curînd, cînd P. P. Panaitescu, în SCL, IX (1958), p. 160-163, a propus altă etimologie: pîrdalnic ar proveni din sl. пръдалика „moșie luată înapoi vasalului de către suzeran”. Există greutăți formale ; dar înțelesul nu se explică în nici un chip. Pierderea moșiei este, desigur, o nenorocire, dar nu pentru toți actorii dramei și în orice caz acesta nu este un motiv pentru ca de la înțelesul de „moșie reluată” să se treacă la acela de „blestemat” și mai ales la acela de „drac”. Explicația lui Skok se ține foarte bine în picioare. Nu este exclus ca în pîrdalnicele de bătrânețe să avem înțelesul primitiv. De la acesta la acela de „drac” distanța nu este atît de mare cât s-ar părea : din motive de interdicție de vocabular, dracului i se zice adesea cu nume neașteptate. Oamenii superstițioși, cînd se zice de cineva că e sărac, răspund : sărac e dracul.