Definiția cu ID-ul 965290:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PÎINE. Subst. Pîine, pîinișoară (dim.), pîinică, pîiniță, pitușcă, pită (reg.), pituță (dim., pop.), pitoi (reg., augm.), hliban (rar. reg.); răsunoi (reg.), țipău (de pîine) (reg.); pitan (reg.); lipie; franzelă, franzeluță (dim.), jimblă (înv.), bulcă (reg.). Pîine albă; pîine neagră; pîine intermediară; pîine de graham; pîine de casă. Turtă, turtișoară (dim.), turtică, turticică. Colac, colăcel (dim.); colindeț (pop.); chiflă. Pesmet, posmag (reg.). Azimă, azimioară (dim.); prescură, anafură, pască. Panificație. Panificare. Brutărie, franzelărie, jimblărie (înv.), pitărie (înv. și reg.). Brutar, franzelar, jimblar (înv.), pitar (reg.). Adj. Panificabil. Vb. A panifica; a face pîine, a frămînta; a dospi; a coace. V. alimentație, atelier, feluri de mîncare, locuri comerciale.