pârnojie sf [At: D. ZAMFIRESCU, T. S. 27 / Pl: ~ii / E: ns cf pârloagă] (Mol) 1 Teren agricol arat și lăsat necultivat de câțiva ani. 2 (Udp „de”) Epitet care sugerează calitatea inferioară.

pîrnoájă f., pl. e, și -ójie (cp. cu bg. podnožie [na planina], poalele [munteluĭ]. V. potnojă). Est. Iron. Viișoară, vie mică.

pârnojie, pârnojii, s.f. (reg.) teren agricol arat de câțiva ani și lăsat necultivat.