2 definiții pentru pârlălui

Explicative DEX

pârlălui vt [At: KLEIN, D. 548 / Pzi: ~esc / E: mg paroló, párl] (Înv; Trs) A pârlui.

Regionalisme / arhaisme

pârlălui, pârlăluiesc, vb. IV (înv. și reg.; despre rufe sau rufele de cânepă) a fierbe, a opări cu leșie; a pârlui.

Intrare: pârlălui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pârlălui
  • pârlăluire
  • pârlăluit
  • pârlăluitu‑
  • pârlăluind
  • pârlăluindu‑
singular plural
  • pârlăluiește
  • pârlăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pârlăluiesc
(să)
  • pârlăluiesc
  • pârlăluiam
  • pârlăluii
  • pârlăluisem
a II-a (tu)
  • pârlăluiești
(să)
  • pârlăluiești
  • pârlăluiai
  • pârlăluiși
  • pârlăluiseși
a III-a (el, ea)
  • pârlăluiește
(să)
  • pârlăluiască
  • pârlăluia
  • pârlălui
  • pârlăluise
plural I (noi)
  • pârlăluim
(să)
  • pârlăluim
  • pârlăluiam
  • pârlăluirăm
  • pârlăluiserăm
  • pârlăluisem
a II-a (voi)
  • pârlăluiți
(să)
  • pârlăluiți
  • pârlăluiați
  • pârlăluirăți
  • pârlăluiserăți
  • pârlăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • pârlăluiesc
(să)
  • pârlăluiască
  • pârlăluiau
  • pârlălui
  • pârlăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)