3 definiții pentru pândeș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pândeș, ~ă a [At: EMINESCU, N. 142 / Pl: ~i, ~e / E: pândi + -eș] (Îvr) 1-2 Pândaci (1-2).

PÂNDÉȘ, -Ă, pândeși, -e, adj. (Rar) Care pândește, pândaci. – Din pând[ar] + suf. -eș.

PÎ́NDEȘ, -Ă, pîndeși, -e, adj. (Rar) Care pîndește, pîndaci. Dulăii pîndeși stau împrejur culcați pe labe și căutînd cu ochii poronca stăpînului lor. EMINESCU, N. 142.

Intrare: pândeș
pândeș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândeș
  • pândeșul
  • pândeșu‑
  • pândeșă
  • pândeșa
plural
  • pândeși
  • pândeșii
  • pândeșe
  • pândeșele
genitiv-dativ singular
  • pândeș
  • pândeșului
  • pândeșe
  • pândeșei
plural
  • pândeși
  • pândeșilor
  • pândeșe
  • pândeșelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pândeș

  • 1. rar Care pândește.
    exemple
    • Dulăii pîndeși stau împrejur culcați pe labe și căutînd cu ochii poronca stăpînului lor. EMINESCU, N. 142.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • pând[ar] + sufix -eș.
    surse: DLRM