2 definiții pentru pâncui

Explicative DEX

pâncui vi [At: COMAN, GL. / Pzi: pâncui / E: nct] (Reg) A zăcea bolnav mult timp.

Regionalisme / arhaisme

pâncui, pâncui, vb. IV (reg.) a zăcea bolnav, timp îndelungat.

Intrare: pâncui
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pâncui
  • pâncuire
  • pâncuit
  • pâncuitu‑
  • pâncuind
  • pâncuindu‑
singular plural
  • pâncuie
  • pâncuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pâncui
(să)
  • pâncui
  • pâncuiam
  • pâncuii
  • pâncuisem
a II-a (tu)
  • pâncui
(să)
  • pâncui
  • pâncuiai
  • pâncuiși
  • pâncuiseși
a III-a (el, ea)
  • pâncuie
(să)
  • pâncuie
  • pâncuia
  • pâncui
  • pâncuise
plural I (noi)
  • pâncuim
(să)
  • pâncuim
  • pâncuiam
  • pâncuirăm
  • pâncuiserăm
  • pâncuisem
a II-a (voi)
  • pâncuiți
(să)
  • pâncuiți
  • pâncuiați
  • pâncuirăți
  • pâncuiserăți
  • pâncuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pâncuie
(să)
  • pâncuie
  • pâncuiau
  • pâncui
  • pâncuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)