OȚELIU, -IE, oțelii, adj. Cu aspect, cu strălucire de oțel; de culoarea oțelului. Ochii îi deveniseră de un albaștrii mat, oțeliu. CAMIL PETRESCU, P. 223. Cucoșul acela negru e ceasornicul curții mele. Iată-l țanțoș, cu pintenii arcuiți, cu platoșa penelor oțelii, gata ca de luptă. GÎRLEANU, L. 9. ◊ (Adverbial) Deasupra mulțimii se iviseră și străluceau oțeliu furci. DUMITRIU, N. I. 115,