Definiția cu ID-ul 504277:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oțapoc (-oace), s. n. – Așchie, țandără. Rut. otcupok, rus. oščepok (Tiktin), din sl. cepati „a împărți”. Sec. XVII, înv.