OZON s. n. Corp gazos a cărui moleculă este formată din trei atomi de oxigen, reprezentînd o stare alotropică a oxigenului, care se obține prin descărcări electrice în aer; are numeroase întrebuințări practice (ca oxidant, dezinfectant etc.). Aerul se încarcă deodată cu atîta ozon, încît sub tăria lui, plămînii par că respiră pentru prima oară. BOGZA, C. O. 65.