Definiția cu ID-ul 1181754:


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OXIMORON (< fr. oxymoron < lat. oxymoron ; cf. gr. oxys, mușcătură și moros, nebun) Alăturare a doi termeni contradictorii, alăturare din care rezultă o necruțătoare ironie sau un usturător adevăr. Figură de stil înrudită cu antifraza, ca și cu paradoxul (v.) oximoronul este folosit în poezie pentru exprimarea unor imagini puternice. Ex. „De-mbunătățiri rele cît vrei sîntem sătui.” (GR. ALEXANDRESCU, Satiră. Duhului meu) El apare adesea și în vorbirea comună (sărăcie lucie).