OXIMETRÍE (< engl.) s. f. Metodă rapidă de stabilire a saturației sângelui cu oxigen, bazată pe dependența absorbției luminii roții de către oxihemoglobină, respectiv hemoglobina redusă, și realizată cu ajutorul oximetrului. Variațiile de saturație ale sângelui arterial și și venos au o mare importanță pentru diagnosticarea cardiopatiilor congenitale sau dobândite.