Ovidiu Frecvent în onomastica noastră modernă, Ovidiu (forma Ovid pare din ce în ce mai puțin folosită) reproduce un vechi nume gentilic roman, Ovidius, devenit celebru în întreaga lume datorită marelui poet latin Publius Ovidius Naso. În ciuda ipotezelor propuse, Ovidia (forma feminină, nume al ginții, nu este folosită la noi) și Ovidius nu au pînă astăzi o etimologie sigură; unii specialiști au încercat să explice gentilicul prin subst. lat. ovis (de aici rom. oaie sau neologismul ovine), pe cîtă vreme alții îl consideră de origine etruscă, apropiindu-l de uvie, de la care ar proveni lat. Ovius, Ovinius, Ovidius. Ieșit din uz odată cu apariția creștinismului, Ovidius a fost reluat de-abia în perioada Renașterii. Pătruns la noi din secolul trecut pe cale cultă, Ovidiu se răspîndește în toate regiunile, devenind chiar, în anumite medii unul dintre prenumele masculine favorite. ☐ Fr. Ovide, it. Ovidio, magh. Ovidiusz etc. ☐ Publius Ovidius Naso (43 î.e.n.-c. 17 e.n.), celebru poet latin, exilat în anul 8 î.e.n. la Tomis (Constanța de astăzi), autor al Metamorfozelor, al Tristelor și Ponticelor (scrise în exil și conținînd interesante informații asupra locuitorilor de pe țărmul actual al Mării Negre) și al Fastelor, Amorurilor etc.; Ovid Densusianu renumit lingvist, filolog, istoric literar și folclorist român.