6 definiții pentru outsider


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OUTSIDER, outsideri, s. m. 1. Întreprindere dintr-o anumită ramură a economiei, care nu face parte din monopolul sau monopolurile dominante din ramura respectivă. 2. Concurent sau echipă cu slabe șanse de câștig într-o competiție sportivă. 3. Cal care nu este favorit într-un concurs hipic. [Pr.: áŭtsaĭdăr] – Cuv. engl.

outsider sm [At: DN3 / P: aut-sai-dăr / Pl: ~i / E: eg outsider] 1 (Agm) Străin, din afară. 2 Cal care în mod normal nu are șansa să câștige într-un concurs hipic. 3 Concurent sau echipă cu slabe șanse de câștig într-o competiție sportivă. 4 (Ecp) Întreprindere capitalistă rămasă în afara unei organizații monopoliste.

ÓUTSIDER subst. 1. Cal care în mod normal nu are șansa să câștige într-un concurs hipic. 2. Concurent sau echipă cu slabe șanse de câștig într-o competiție sportivă. 3. (Ec. pol.) Întreprindere capitalistă rămasă în afara unei organizații monopoliste. [Pr.: áutsaidăr] – Cuv. engl.

OUTSIDER s.m. 1. (Anglicism) Străin, din afară; situat în afară. ♦ Declasat. 2. (Sport) Cal care nu are șanse să ocupe un loc de frunte în concursurile hipice. ♦ Sportiv (sau echipă) fără prea mari șanse într-o competiție. 3. Întreprindere care nu face parte dintr-o uniune monopolistă. [Pron. áut-sai-dăr. / < engl. outsider].

OUTSIDER [AUT-SAI-DĂR] s. m. 1. întreprindere capitalistă care nu face parte dintr-o uniune monopolistă. ◊ declasat 2. (sport) concurent cu slabe șanse de a câștiga. (< engl. outsider)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!outsider (angl.) [pron. áŭtsaĭdăr] (out-) s. m., pl. outsideri

Intrare: outsider
  • silabație: out-si-der info
  • pronunție: aŭtsaĭdăr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • outsider
  • outsiderul
  • outsideru‑
plural
  • outsideri
  • outsiderii
genitiv-dativ singular
  • outsider
  • outsiderului
plural
  • outsideri
  • outsiderilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

outsider

  • 1. Întreprindere dintr-o anumită ramură a economiei, care nu face parte din monopolul sau monopolurile dominante din ramura respectivă.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Concurent sau echipă cu slabe șanse de câștig într-o competiție sportivă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Cal care nu este favorit într-un concurs hipic.
    surse: DEX '09 DN
  • 4. anglicism Străin, din afară; situat în afară.
    surse: DN sinonime: străin, -ă (persoană)

etimologie: