otălmăzuí, otălmăzuiesc, v.t. (reg., înv.) A apăra, a ocroti: „Eu încă o închin la sfânta beserică ca să ne fie pomenire și, pre urmă, cine să va afla de sămânța Buzăvu Grigore, să o va otălmăzui” (Bârlea, 1909: 161; doc. din 1726). – Din magh. oltalmazni „a apăra, a îngriji” (Bârlea, 1909).