2 definiții pentru oturacliu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
oturacliu, ie a [At: (a. 1799) ap. ȘIO II2,93 / Pl: ~ii / E: tc oturakli] (Îvr) Stabil. corectat(ă)
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
oturacliu, -ie, oturaclii, adj. (înv.) stabil, statornicit.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: oturacliu
oturacliu adjectiv
| adjectiv (A108) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)