OTRĂVI (-ăvesc) I. vb. tr. 1 A da cuiva otravă, a omorî cu otravă ¶ 2 A pune otravă în ceva: dușmanii, în retragerea lor, au otrăvit apa puțului ¶ 3 Ⓕ A amărî, a mîhni adînc: lipsești din ochii mei, să nu te mai văd, că-mi otrăvești zilele (ALECS.); cine este vipera aceea care nu-ți dă pace și-ți otrăvește bătrînețele? (ISP.). II. vb. refl. 1 A lua otravă, a se omorî cu otravă ¶ 2 Ⓕ A se amărî, a se mîhni adînc [vsl. otraviti].