OTRAVĂ (pl. -ăvi, -ăvuri) sf. 1 Substanță care, introdusă în organism, îi produce turburări grave sau poate provoca chiar moartea: a da, a lua ~; îi turnă pe gît otrava ce mai era în fundul paharului (NEGR.) ¶ 2 Ⓕ Doctrină, discurs, scriere ce poate corupe inima sau mintea ¶ 3 Ⓕ Mîncare, băutură de proastă calitate ¶ 4 Tot ce turbură seninătatea sufletului, ce amărăște viața cuiva [vsl.].