8 definiții pentru oțopină
Explicative DEX
OȚOPINĂ (pl. -ne) sf. 🐒 Mîrțoagă, gloabă, rablă (de cal): se înnămoli oțopina de cal, de nu mai putea nici picioarele să și le mai miște (ISP.).
OȚOPINĂ, oțopine, s. f. (Regional) Mîrțoagă, gloabă. Unde mi se nomoli oțopina de cal, de nu mai putea nici picioarele să și le miște. ISPIRESCU, L. 373.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OȚOPINĂ, oțopine, s. f. (Reg.) Mîrțoagă, gloabă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
oțopină f. mârțoagă: porni și el tot pe oțopina lui ISP. [Și huțupină, uțupină: origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
oțopínă și hoț- f., pl. e (rudă cu hîța-hîța și a hîțîna). Vest. Mîrțoagă, gloabă. Fig. Iron. Femeĭe vulgară, mitocancă. – Și uț- și huț-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UȚUPINĂ = OȚOPINĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
uțupínă, V. oțopină.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
oțopină, oțopine, s.f. (pop.) 1. mârțoagă, gloabă. 2. (fig.) femeie vulgară, mitocancă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
oțopină, oțopinesubstantiv feminin
-
- Unde mi se nomoli oțopina de cal, de nu mai putea nici picioarele să și le miște. ISPIRESCU, L. 373. DLRLC
-
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.