OTINCI (-cesc) vb. tr. Olten. 1 A urni din loc cu ajutorul unei pîrghii: ia un ciocan și otincește piatra asta din cale (PȘC.) ¶ 2 A deschide cu forța, a sparge (cu un drug, etc.): au otincit drevele de la ferestre și au intrat la casa cu bani (CIAUȘ.) ¶ 3 A face ca un bou mai țeapăn să tragă mai mult carul (legînd cu un ștreang jugul de proțap), spre a se potrivi la tras cu un bou mai slab (TUȚ.) (CIAUȘ.).