2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

otcos[1] s vz otcoș corectată

  1. În original, incorect tipărit: oteos; o confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică a variantei — LauraGellner

otcoș[1] s [At: PAMFILE, A. R. 121 / V: osc~, otcos, otcus / Pl: nct / E: srb otkos] (Reg) 1 Brazdă de iarbă cosită Si: (pop) polog. 2 (Pex) Loc gol care rămâne între brazdele de iarbă. 3 Mănunchi de spice secerate.

  1. Judecând după cele trei variante, cuvântul principal ar putea fi incorect accentuat; este greu însă de identificat dacă într-adevăr este o greșală și unde ar fi aceasta — LauraGellner

OTCÓȘ s. n. (Regional) Rînd, brazdă de nutreț cosită și lăsată să se usuce. Mi-arde inimioara-n coș, Ca fînul vara-n otcoș. PAMFILE, A. R. 154.

OTCÓȘ s. n. (Reg.) Brazdă, rând de nutreț cosit și lăsat să se usuce. – Sb. otkos.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

otcóș s. n. – (Banat, Olt.) Brazdă de fîn cosit, polog. Sb. otkos (Candrea), cf. bg. otkos (Conev 69).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ótcos s.n. (reg.) brazdă de iarbă tăiată, polog; mănunchi de spice secerate.

Intrare: otcos
otcos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: otcoș
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otcoș
  • otcoșul
  • otcoșu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • otcoș
  • otcoșului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

otcoș (pl. -uri)

etimologie: