9 definiții pentru otcoș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

otcoș[1] s [At: PAMFILE, A. R. 121 / V: osc~, otcos, otcus / Pl: nct / E: srb otkos] (Reg) 1 Brazdă de iarbă cosită Si: (pop) polog. 2 (Pex) Loc gol care rămâne între brazdele de iarbă. 3 Mănunchi de spice secerate.

  1. Judecând după cele trei variante, cuvântul principal ar putea fi incorect accentuat; este greu însă de identificat dacă într-adevăr este o greșală și unde ar fi aceasta — LauraGellner

OTCÓȘ s. n. (Regional) Rînd, brazdă de nutreț cosită și lăsată să se usuce. Mi-arde inimioara-n coș, Ca fînul vara-n otcoș. PAMFILE, A. R. 154.

OTCÓȘ s. n. (Reg.) Brazdă, rând de nutreț cosit și lăsat să se usuce. – Sb. otkos.

otcos[1] s vz otcoș corectată

  1. În original, incorect tipărit: oteos; o confirmă definiția principală și ordonarea alfabetică a variantei — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

otcóș s. n. – (Banat, Olt.) Brazdă de fîn cosit, polog. Sb. otkos (Candrea), cf. bg. otkos (Conev 69).

Intrare: otcoș
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otcoș
  • otcoșul
  • otcoșu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • otcoș
  • otcoșului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

otcoș (pl. -uri)

etimologie: