osâmbri, osâmbresc, vb. tranz. – A sluji cu simbrie (Papahagi 1925). A se dezlega de învoială (Bârlea 1924): „La Sf. Dumitru se osâmbresc păcurarii de la oi (își primesc simbria pentru anul care a trecut). Care vre, face iară târg, care nu, până primăvara” (Memoria 2002, 470); „De ziua sâmbrașilor sau de ziua răilor (8 noiembrie, Sf. Mihail și Gavril) se osâmbresc păcurarii de la gazdele stânii. Osâmbritul se face printr-o petrecere mare, o despărțire de oi, cu mare alai și veselie, ciobanii fiind bucuroși că s-au osâmbrit, adică au terminat cu bine pășunatul din anul respectiv și pot să târguiască angajarea pentru anul viitor” (Memoria 2004-bis: 1187). – Din simbrie.