OSTÎMPI vb. (Mold .) A se depărta. Ostîmpim de tine și prea greim întru toate. CANTEMIR, apud TDRG. ♦ A respinge. Uneori singur, uleori prin hatmanii săi năpădirile tătarilor și a vlahilor ostîmpuia. CANTEMIR, HR. Variante: ostîmpui (CANTEMIR, HR.). Etimologie: sl. otŭstǫpiti.