10 definiții pentru ostropeț ostropăț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTROPÉȚ, ostropețuri, s. n. (Reg.) Ostropel. ◊ Expr. A umbla cu ostropețul = a umbla din casă în casă, invitând la ospățul de a doua zi după cununie. [Var.: ostropắț s. n.] – Et. nec.

OSTROPÉȚ, ostropețuri, s. n. (Reg.) Ostropel. ◊ Expr. A umbla cu ostropețul = a umbla din casă în casă, invitând la ospățul de a doua zi după cununie. [Var.: ostropắț s. n.] – Et. nec.

ostropeț sn [At: NEGRUZZI, S. III, 198 / V: (reg) ~păț / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) 1-2 Ostropel (1-2). 3 (Mol; îe) A umbla cu ~ul A umbla din casă în casă, făcând invitații pentru masa de a doua zi după o nuntă.

OSTROPÉȚ, ostropețuri, s. n. (Mold.) Ostropel. Avusesem poftă să măninc un ostropeț de iepure. ALECSANDRI, T. 239. – Variantă: ostropắț (NEGRUZZI, S. I 207) s. n.

OSTROPẮȚ s. n. v. ostropeț.

ostropăț (ostropel) n. tocană de miel cu usturoiu: avusesem poftă să mănânc un ostropăț AL. [Origină necunoscută].

ostropắț (est) n., pl. ețe și ățurĭ, și ostropĭél (vest) n., pl. e (vsl. *ostropĭcĭ, d. ostrŭ, ascuțit, aspru, acru; sîrb. ostika, oțet). Mîncare de puĭ cu sos de oțet, usturoĭ și făină.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ostropắț (-țuri), s. n. – (Mold.) Fel de mîncare din carne de pasăre sau de vînat cu sos picant cu oțet și usturoi. – Var. (Munt.) ostropel. Comp. din sl. ostro- „picant, înțepător”, cu bg., sb. pečeno „friptură”, pentru comp., cf. bg. ostrovrăh „ascuțit la vîrf”, ostroglav „cu cap ascuțit” etc. Cf. Cihac, II, 232 (după Tiktin, din ostrop < sl. ostru și sl. drobu „potroace”; după Scriban, din sl. *ostropici).

Intrare: ostropeț
ostropeț substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostropeț
  • ostropețul
  • ostropețu‑
plural
  • ostropețuri
  • ostropețurile
genitiv-dativ singular
  • ostropeț
  • ostropețului
plural
  • ostropețuri
  • ostropețurilor
vocativ singular
plural
ostropăț substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostropăț
  • ostropățul
  • ostropățu‑
plural
  • ostropățuri
  • ostropățurile
genitiv-dativ singular
  • ostropăț
  • ostropățului
plural
  • ostropățuri
  • ostropățurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ostropeț ostropăț

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Avusesem poftă să mănînc un ostropeț de iepure. ALECSANDRI, T. 239.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A umbla cu ostropețul = a umbla din casă în casă, invitând la ospățul de a doua zi după cununie.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: