OSTEOMALACÍE (< fr. {i}; {s} osteo- + gr. malakia „moliciune”). s. f. Boală a adulților caracterizată printr-un ramolisment general al oaselor, care suferă deformări dureroase, din cauza unor defecte de mineralizare sau a lipsei sărurilor fosfocalcice (eliminate prin diarei cronice, în cazul unei asimilări defectuoase a alimentelor, sau prin urină, în cazul unor afecțiuni renale).