2 definiții pentru ostensiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OSTENSÍV, -Ă, ostensívi, -e, adj. Care caută a se arăta, a se remarca; care nu se ascunde. (< fr. ostensif) corectat(ă)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ostensív adj. m., pl. ostensívi; f. sg. ostensívă, pl. ostensíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ostensiv
ostensiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)