2 definiții pentru ostensiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTENSÍV, -Ă, ostensívi, -e, adj. Care caută a se arăta, a se remarca; care nu se ascunde. (< fr. ostensif) corectată


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostensív adj. m., pl. ostensívi; f. sg. ostensívă, pl. ostensíve

Intrare: ostensiv
ostensiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostensiv
  • ostensivul
  • ostensivu‑
  • ostensi
  • ostensiva
plural
  • ostensivi
  • ostensivii
  • ostensive
  • ostensivele
genitiv-dativ singular
  • ostensiv
  • ostensivului
  • ostensive
  • ostensivei
plural
  • ostensivi
  • ostensivilor
  • ostensive
  • ostensivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)