ostafcă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) ~ască, ~așcă, ~avcă, (reg) ~tfacă / S și: ~avcă / Pl: ~fce și ~tăfci / E: rs отставка] (Înv) 1 Retragere din cadrele active ale armatei. 2 Destituire din armată. 3 Pensionare. 4 (Reg; îe) A-și lua ~ A-și primi răsplata pentru un lucru făcut.

ostafcă f. 1. od. congediu din armată: în slujba împărătească a fost ș’a luat ostafcă PANN; 2. (Oltenia) a-și lua ostafca, a-și lua plata cuvenită. [Rus. OSTAVKA].

ostáfcă f., pl. e (rus. otstávka, dimisiune, congediŭ, d. otstavátĭ, otstátĭ, a te retrage, din aceĭașĭ răd. cu ostenesc). Vechĭ. Retragere din armată.

ostască sf vz ostafcă

ostașcă sf vz ostafcă

ostfacă sf vz ostafcă

otstavcă^[1] sf vz ostafcă

ostafcă (-ce), s. f. – Retragere, situație de militar în retragere. Rus. ostavka (Cihac, II, 232). Sec. XIX, înv.