OSPĂTAT s. n. (Rar) Faptul de a (se) ospăta; ospătare. Fie-ți de bine ospătatul. ȚICHINDEAL, F. 200. ◊ Expr. A se așeza (sau a se pune) pe ospătat(e) = a începe să mănînce. Se așeză pe ospătat cu o poftă ce se comunică la toți. ALECSANDRI, O. P. 351. – Formă gramaticală: (în expr.) ospătate.