OSPĂTA (-ătez, oaspăt) I. vb. tr. 1 A primi în casă ca oaspete, a-i oferi casă și masă: se duseră acasă... și ospătă pe Făt-frumos și-l omeni ca p’un călător (ISP.) ¶ 2 A da să mănînce: seara vameșul ne ospătează cu păstrăvi proaspeți (VLAH.) ¶ 3 A mînca: după ce au ospătat cum se cade, s-au culcat și au dormit (SB.); totdeauna ospătezi d-ta mîncări de acele ce am văzut ieri pe masă? (GN.). II. vb. refl. A mînca bine, a benchetui, a chefui: vino înlăuntru și te odihnește și te oaspătă (RET.) [lat. vulg. hospĭtare < clas. hospitari].