OSPITALITATE s. f. Însușirea de a fi ospitalier; primire bună, găzduire (plină de atenție față de oaspeți). Primarul i-a oferit ospitalitate chiar în familia sa. REBREANU, R. II 238. Sînt nerăbdător să le mulțămesc de ospitalitate. ALECSANDRI, T. I 283. În Tîrgul Ocnei tot se păstrează vechea ospitalitate romînă, ce era odinioară proverbială. NEGRUZZI, S. I 310. ◊ (Ironic) Permiteți-mi să plec. Dacă aceasta e ospitalitatea dumneavoastră. DUMITRIU, N. 37.