dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

osfeștui vt [At: PRAV. GOV. / Pzi: ~iesc / E: slv освѧштати] ^[1]

osfeștuĭésc v. tr. (vsl. osventiti, -enšton după pronunțarea bg.). Vechĭ. Sfințesc, stropesc cu agheazmă (inaugurez) un local.

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

osfeștui, osfeștuiesc, vb. IV (înv.) a aghesmui.

Definiții enciclopedice

osfeștui, osfeștuiesc vb. IV Tranz. (Înv.) A aghesmui. – Di sl. osveștati.

Intrare: osfeștui

verb (VT408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) osfeștui	osfeștuire	osfeștuit osfeștuitu‑	osfeștuind osfeștuindu‑	singular	plural
		(a) osfeștui	osfeștuire	osfeștuit osfeștuitu‑	osfeștuind osfeștuindu‑	osfeștuiește	osfeștuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	osfeștuiesc	(să) osfeștuiesc	osfeștuiam	osfeștuii	osfeștuisem
	a II-a (tu)	osfeștuiești	(să) osfeștuiești	osfeștuiai	osfeștuiși	osfeștuiseși
	a III-a (el, ea)	osfeștuiește	(să) osfeștuiască	osfeștuia	osfeștui	osfeștuise
plural	I (noi)	osfeștuim	(să) osfeștuim	osfeștuiam	osfeștuirăm	osfeștuiserăm osfeștuisem
	a II-a (voi)	osfeștuiți	(să) osfeștuiți	osfeștuiați	osfeștuirăți	osfeștuiserăți osfeștuiseți
	a III-a (ei, ele)	osfeștuiesc	(să) osfeștuiască	osfeștuiau	osfeștuiră	osfeștuiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)