OSEBITURĂ s. f. (Trans. SV) Diferență, deosebire. N-ați făcut usebituri. N. TEST. (1648). Au nu face cu această osîbitură micșorare marele pre purtătura de grije a lui Dumnezău? SA, 76^r; cf. SA, 76^v, 77^r. Variante: usebitură (N. TEST. 1648). Etimologie: osebi + suf. -tură.