ORTOTRÓPIC, -Ă (< fr. {i}; {s} orto- + gr. trope „răsucire”) adj. 1. (FIZ.; despre corpuri) Care are aceeași strălucire, indiferent de direcțiile de iluminare și de observație. 2. (MECANICĂ; despre materiale) Care are proprietăți elastice, precum lemnul și rezistențe diferite în două sau mai multe direcții, perpendiculare una pe lata.