3 definiții pentru ortogonalizare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ortogonalizare sf [At: DN3 / E: nct] (Mat) Operație prin care se transformă un șir dat de funcții reale de variabilă reală într-un șir.

ORTOGONALIZÁRE s.f. (Mat.) Operație prin care se transformă un șir dat de funcții reale de variabilă reală într-un șir. [Et. incertă].[1]

  1. Definiție incorectă (probabil trunchiată) — LauraGellner

Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ORTOGONALIZÁRE s. f. (Mat.) Operație prin care se transformă o submulțime (finită sau infinită) a unei mulțimi de elemente într-o submulțime echivalentă ale cărei elemente sunt ortogonale două câte două.

Intrare: ortogonalizare
ortogonalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ortogonalizare
  • ortogonalizarea
plural
genitiv-dativ singular
  • ortogonalizări
  • ortogonalizării
plural
vocativ singular
plural