ORTODOX, -Ă, ortodocși, -xe, adj. 1. Care ține de biserica creștină răsăriteană, care este conform cu doctrina acestei biserici. Numai biserica ortodoxă, cu turn bulbucat, era clădire de piatră. SADOVEANU, O. VII 78. Ion-vodă se arătă creștin ortodox ca domn al Moldovei. HASDEU, I. V. 30. Două biserici: una ortodoxă, alta catolică. NEGRUZZI, S. I 183. ♦ (Substantivat) Persoană de religie creștină răsăriteană. 2. Conform cu principiile tradiționale ale unei doctrine, concepții etc.; (despre persoane) care urmează cu fermitate aceste principii. Cîte puțin, ideea cea nouă ajunge și ea idee ortodoxă, un stîlp al societății. GHEREA, ST. CR. I 299.