2 definiții pentru ortodont
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+ortodont (desp. or-to-/ort-o-) s. m., pl. ortodonți
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ORT-, v. ORTO-. □ ~iconoscop (v. icono-, v. -scop), s. n., tub de luat vederi, folosit în camerele de televiziune; ~odont (v. -odont), adj., care are dinți drepți; ~odontologie (v. odonto-, v. -logie1), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu studiul și cu tratamentul anomaliilor dentomaxilare; ~odonție (v. -odonție), s. f., metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: ortodont
ortodont1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ortodont2 (s.m.) substantiv masculin
- silabație: or-to-dont, ort-o-dont
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)