orta (ortale), s. f. – 1.Regiment, grupare militară. – 2. Grup, adunare, clasă. Tc. orta „centru” (Șeineanu, II, 278; Lokotsch 1597), cf. ngr. όρτᾶς, sb., alb. orta. – Der. ortac, s. m. (tovarăș, camarad), din tc. ortak (Roesler 600; Lokotsch 1598; Ronzevalle 38), cf. mr. urtac, alb., bg. ortak; ortăci, vb. refl. (a se întovărăși, a se împrieteni); ortăcie, s. f. (asociere, tovărășie, prietenie), în Banat și Trans.