ORTA s. f. (Mold., ȚR) Unitate militară corespunzătoare unui regiment. A: Au rînduit pentru paza cetății Corinthos cîteva ortale de gheniceari. IM 1754, 79^r. S-au închinat la ortaoa ienicerilor și așa și-au scăpat viața. CANTA. B: După ce s-au isprăvit toate, au rînduit pentru paza cetății Corinthos cîteva ortale de ieniceri. IM 1730, 111^r. Etimologie: tc. orta. Cf. p o l c (1).