OROPSIT, -Ă, oropsiți, -te, adj. Asuprit, prigonit, urgisit, chinuit. Starea mulțimii oropsite se îmbunătățește. SADOVEANU, E. 20. Mai erau cîteva femei, speriate și bocite fiecare cu o legăturică de merinde subțioară, pentru bărbații lor oropsiți. REBREANU, R. I 114. Se ridică împotriva formei sociale din vremea, lor, în numele intereselor claselor de jos oropsite și sărace. IBRĂILEANU, SP. CR. 204. ♦ Sărman, prăpădit, nenorocit; (despre copii) fără familie, părăsit. Dar ce om!... Cel mai oropsit... Era trențăros, murdarȘ slab. GALACTION, O. I 84. Cît a dorit el, copilul sărman și oropsit, să aibă căluțul lui! SANDU-ALDEA, T. P. 15. – Variantă: (regional) horopsit, -ă (CREANGĂ, P. 89, NEGRUZZI, S. I 168) adj.