Definiția cu ID-ul 1350366:
Arhaisme și regionalisme
oróc, orocuri, (orog), s.n. (reg.) Partea urzelii de la capătul pânzei care nu se mai poate țese și care se taie când se scoate pânza din război. ■ În estul Maram. Istoric, din Strâmtura până în Borșa. – Et. nec.