ORNITORÍNC (< fr.; {s} ornito- + gr. rynkhos „cioc”) s. m. Mamifer primitiv, monotrem, semiacvatic, cu corpul turtit, de c. 50 cm lungime, cu cioc asemănător celui de rață și cu membrane înotătoare între degete (Ornithorhynchus anatinus). Trăiește în Australia și ins. Tasmania și se hrănește cu viermi, insecte și moluște. Se înmulțește prin ouă, dar își hrănește puii cu lapte. A fost intens vânat pentru blană; în prezent este ocrotit.