ORIGINALITATE, (2) originalități, s. f. 1. Fel particular de a fi; însușirea de a fi original (2). Ca apărători ai originalității limbii și literaturii, tot la popor... trebuiau să se adreseze. IBRĂILEANU, SP. CR. 94. [Legendele lui Bolintineanu] strălucesc printr-o originalitate fără seamăn în literatura romînească. DEMETRESCU, O. 161. [Scrierile] au un caracter de originalitate locală, fiind niște tablouri ale epocii de la 1840. RUSSO, S. 363. 2. Faptă originală; ciudățenie, excentricitate, extravaganță.