O definiție pentru organogenetic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

organogenétic adj. m., pl. organogenétici; f. sg. organogenétică, pl. organogenétice

Intrare: organogenetic
organogenetic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • organogenetic
  • organogeneticul
  • organogeneticu‑
  • organogenetică
  • organogenetica
plural
  • organogenetici
  • organogeneticii
  • organogenetice
  • organogeneticele
genitiv-dativ singular
  • organogenetic
  • organogeneticului
  • organogenetice
  • organogeneticei
plural
  • organogenetici
  • organogeneticilor
  • organogenetice
  • organogeneticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)