ORGANIZAȚIE, organizații, s. f. 1. Asociație de oameni cu concepții sau preocupări comune, uniți conform unui regulament ori statut în vederea depunerii unei activități organizate. V. uniune. Uniunea Tineretului Comunist, condusă și îndrumată îndeaproape de partul, a fost singura organizație de tineret care – în condițiile celei mai crunte ilegalități și terori dezlănțuite de regimul burghezo-moșieresc... – a ținut sus steagul luptei revoluționare. REZ. HOT. I 71. ◊ Organizație de masă v. masă². Organizație de bază = (de obicei determinat prin P.M.R.) unitate organizatorică fundamentală a partidului cuprinzînd cel puțin trei membri. Temelia întregii, munci de partid o constituie organizațiile de bază. 2. Mod de organizare, orînduire; alcătuire. V. structură. Putea fi de folos la organizația măsurilor rezbelnice. GHICA, A. 152. Țara ia o organizație ostășească și o centralizare puternică, BĂLCESCU, O. II 14. Fiștecare nație are organizația sa; în ace organizație intră limbă, haine, tradiții istorice sau casnice. RUSSO, S. 15.