Definiția cu ID-ul 690130:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

*órgă f., pl. ĭ și e (fr. orgue [m. la sing.] d. lat. órganum, vgr. órganon, organ, instrument; it. sp. órgano). Un fel de mare instrument muzical cu clape, care, cînd se deschid, daŭ drumu aeruluĭ dintr’un foale în niște țevĭ răsunătoare. Locu unde e așezată orga în biserică. Punct de orgă, repaus maĭ mult orĭ maĭ puțin lung care se face la o notă muzicală oare-care și în timpu căruĭa partea cîntătoare execută ceva după fantazie: punctu de orgă e indicat pin semnu 𝄐. – Biblia atribue luĭ Jubal invențiunea orgiĭ. Astăzĭ ĭa e întrebuințată în biserica catolică și protestantă și ar fi bine să fie în toate bisericile. V. flașnetă. corectată