*ORDINE sf. 1 (O)rînduială, (o)rînduire, întocmire, așezare, dispozițiunea lucrurilor după rangul sau locul cuvenit: în ~a alfabetică; după ~a materiei; a pune în ~, a rîndui, a așeza la locul cuvenit ¶ 2 Bună orînduială, buna administrație a averii sau treburilor unui Stat, unui particular: a menține, a turbura ~a ¶ 3 A chema la ~, a da membrului unei adunări (de către președinte) un blam pentru faptul că a rostit anumite cuvinte nepermise, pentru turburarea ședinței, etc. ¶ 4 Lege stabilită de natură, de societate, de autoritate: ~a socială ¶ 5 Rang, categorie, calitate: de prima ~ ¶ 6 🎖️ ~ de bătaie, felul cum e așezată o armată gata să intre în luptă ¶ 7 Regularitate, exactitate: a trăi cu ~ ¶ 8 ~a zilei, lucrările de care o societate, o adunare trebue să se ocupe în acea zi; a trece la ~a zilei, a îndepărta o propunere spre a relua lucrările înscrise la ordinea zilei [lat. ordĭnem].